~void

Să zicem că te-ai înscris la newsletterul eJobs. Şi la un moment dat te decizi că vrei să te dezabonezi. Poate ţi-ai găsit jobul perfect, poate te-ai săturat de joburile "potrivite pentru tine" gen fete pentru hostess, personal feminin sală sau consilier de vânzări bijuterii.

I've just uploaded SFE 0.5 to Mozilla Addons. Grab it here now or via the update manager when it will be approved.

Changelog:

• Updated for Firefox 3.
• Fixed popup position bug (thanks to Steven for reporting this).

The band will end their Pocket Symphony tour - which saw them perform on three continents in 07/08 – with a run of shows in September/October appropriately named CLOSE UP TOUR & which will bring them on a fourth continent.

CLOSE UP tour
Fri 19 Sept 08 - Circului - Bucarest, Romania

Air vin în România!

Săpând prin cd-urile de acum vreo 8 ani după nişte bucăţi de cod am dat peste proiectul meu Manelix, o clonă de Prepelix începută acum mult mult timp. Personajele principale erau doi rockeri homosexuali, Bubu şi Johnny, cu care am facut vreo doi ani benzi desenate în timpul orelor pasionante de liceu. Şi care aproape m-au exmatriculat. Subiectul jocului ar trebui să fie clar pentru cei care au jucat Prepelix.

Fac o paranteză pentru a vă mărturisi că vin dintr-o familie artistică şi am moştenit-o şi pe mama (care desena) şi pe tata (care cânta la vreo trei instrumente). Am luat lecţii de pian în tinereţe şi le-am uitat aproape în întregime apoi. Am fost "inginer de sunet" şi "webmaster of puppets" pentru Godless şi am cântat cu un amic la Casa de Cultură din Oneşti muzică ambientală sub numele de Technologic. Am reuşit performanţa de a fi unul dintre puţinii oameni care au făcut-o pe nevasta lui Grigore Moisil să-şi pună mâinile la urechi deşi interpretarea mea a Knocking on Heaven's door nu a fost aşa cruntă. Şi am compus muzică pentru jocuri. Povestea cu sunetele s-a terminat undeva pe la începutul facultăţii, am tot plănuit să o reiau însă încercările au eşuat lamentabil.

Campania electorala a PNG în sectorul 2 a început acum câteva luni când brusc au apărut afişe cu categoriile defavorizate cărora organizaţia din sectorul 2 urma să le dea ajutoare băneşti.

Ce a urmat a fost o imagine deprimantă cu cozi imense formate în majoritate de pensionari pentru câteva milioane de lei şi o pungă cu ulei şi făină. Spun deprimant pentru că deşi mă bucură că oamenii ăştia sunt ajutaţi imaginea pe care o vedeam de câteva ori pe lună dimineaţa devreme nu era una dintre cele mai plăcute. Şi pentru că ştiu că după ce alegerile vor trece aceste ajutoare se vor opri, la fel ca şi micii, berile şi ciorapii sexy de nylon (care ciorapi sunt opera genială a PSD-ului care a dat aşa ceva la babele din satele de la munte... probabil vor să le îmbunătăţească viaţa sexuala pentru a naşte cât mai mulţi pensionari mici care vor vota şi ei cu Ilici, evident).

Ok, le-am dat bani, le-am dat ulei. Daaaarrr... pensionarii sunt senili şi chiori se gândeau cei din stafful lui Gigi. Ăştia ne iau banii şi apoi votează pe altu că până în ziua votului uită care le-a dat mai mult. Ce ne facem? Vasile B. a venit cu ideea salvatoare: fac eu un afiş în Uard, scriu acolo: "Oameni buni! Nu uitaţi ca la vot să puneţi ştampila pe PNG, suntem pe pagina X, a doua coloana, rândul trei. Votaţi PNG cel care vă ajută." şi apoi punem în sector.

Şi uite aşa a fost tot sectorul 2 împânzit de xeroxuri în care era detaliată poziţia PNG pe buletinele de vot.

Dar pensionarul este bou şi a votat pe altul la europarlamentare. Ce s-a gândit Vasile B.? Tre să le dăm mură în gură ăstora la alegerile pentru primărie.

Şi uite aşa ultimul fashion în materie de electorale sunt afişele cu moaca avocatului ce candideaza la primărie în colţul cărora atârnă un întreg buletin de vot (specimen), cu paginile din mijloc lipite pentru a se vedea ultima pagina, unde cu roşu a fost desenat un dreptunghi (Votaţi aici!) şi o săgeată către căsuţa cu PNG.

Prima zi de Eliberatica a trecut şi impresia lăsată a fost pozitivă. Puteţi citi despre ce s-a vorbit la Adrian Spinei aici şi aici. Am să mă rezum la a spune că mi-au plăcut mult prezentările lui Zak Greant, Adam Jollans şi Constantin Teodorescu (acum secretar de stat, acum 10 ani cu părul lung şi contribuitor la PostgreSQL :D ).

Despre altceva vreau să vorbesc: prezenţa domnului Varujan Pambuccian şi intervenţia sa legată de patente. Până acum nu îmi plăcea în mod deosebit domnul Pambuccian din cauza incidentului OLPC. A făcut miştouri ieftine la adresa laptopului lui Negroponte, a spus că nu e bun pentru că nu rulează Word şi pentru că există un singur distribuitor, a avut o contribuţie decisivă la respingerea OLPC de către guvern apoi a defilat prin faţa presei cu un minipc produs de RTC (singurul distribuitor) care va "schimba modelul de bussines pentru industria soft, deoarece accesul la orice serviciu va fi mult mai facil" şi care "va începe revoluţia Web 2.0 în România". Nu conta că costa mai mult (că e nevoie de bani de monitor şi periferice), că e roz, că vine cu XP (care adăuga preţului 200 de euro) şi că performanţele sale erau extrem de slabe (adică minunatul soft Word impunea un pic de masochism din partea utilizatorului). Era făcut de români împreună cu Microsoft şi era perfect! Uebdoizero!!!

Ei bine, de azi nu-mi mai place Varujan Pambuccian de nici o culoare.

Că tot suntem în febra electorală şi oraşul e împânzit de afişe, panouri, maşini cu megafon şi puştani cu moaca unora pe tricouri, vin şi eu, timid, cu o propunere: să se voteze domnule McDonalds pentru primărie sau preşedenţie. Cred că dacă oamenii de la resurse umane şi de la pr ar fi aleşi, noi am duce-o mai bine.

De ce? Păi, să vedem. Mi-au atras atenţia două afişe în ultimele zile:

• Stai la ţară şi n-ai job deşi eşti lângă oraş? Hai la McDonalds, că-ţi plătim noi drumul.
• Nu-ţi ajung banii de pensie? Vrei să îţi trăieşti bătrâneţile mai bine? Hai la McDonalds că te angajăm şi îţi dăm de muncă pe măsura capacităţilor tale.

Green Carnation started as a death metal band, disbanded after the composer left for Emperor and reformed later changing their style from album to album, becoming less heavier.

The acoustic verses, released in 2006, is, as the name implies, acoustic. It's a stunning album and I wholeheartly recommend it to anyone, even if the word metal usually scares you. If you can get A night under the dam, their dvd with the album played in a concert which took place several kilometers into the Norwegian mountains, under a thirty-meter-tall dam built in 1939, you're in for a treat.

I might as well look as alien as possible because it reinforces a point I am making. My whole thing is that I approach everything as an absolute outsider. It’s the only way I can break so many rules. Remember, my background is totally strange - German classical opera. So I was uncertain about coming from that to rock. It was just as shocking for me to sing opera in a falsetto soprano in Germany. It was another rule I was breaking. You just didn’t do that. And I am helped by the fact that pop and rock, which you would think has no rules at all, is really just as conservative as classical music. So what I do is doubly shocking. The difference is that punk audiences admire that I can shock them. Nothing is sacred to me. Who is making the rules anyhow?
Klaus Nomi

C'est la vie, c'est la vie,
On my own tonight
Life is good for you, always 21
You are always 21