Oamenii de la Creditlink şi Kinecto împart o singură budă. Unisex, ca în Ally McBeal. Vreo 25 de oameni. Însă pentru că viaţa nu este ca în Ally de obicei intră o singură persoană, foarte rar doi. Băieţi. Deşi am pândit momentul în care aş putea reedita nişte secvenţe din acel serial (văzute întâmplător, eu sunt om serios şi nu mă uitam la seriale pentru femei, pe cuvânt de pionier) n-am reuşit.

Alţii se închid cu cheia şi rămân în extaz pe colac câte jumătate de oră, în timp ce hoarde de programatori şi marketeri ţopăie aşteptând deschiderea uşii mai ceva ca ziua cu lichidarea salariului sau revenirea conexiunii la internet căzute.

Aşa că a apărut un afiş care, timid, sugera ca oamenii ce folosesc buda să fie mai îngăduitori cu vezica celorlalţi. Un glumeţ de la Kinecto a completat ca pentru anunţarea unei urgenţe să fie folosit contul de Twitter la-wc. Pauză, cititorii merg pe Twitter să caute acel cont care nu există.

Revenim.

Şi de aici mi-a venit o idee genială (ca toate ideile mele). Deci, la ce e bun Twitter?

• Pasul 1: Angajaţii îşi fac cont pe Twitter. Pentru anonimitate se folosesc nickuri ca Guţă, PişuMic, FreddieMercury sau DorelValoare.
• Pasul 2: Se face o listă cu aceste conturi.
• Pasul 3: Toţi angajaţii dau follow la celelalte conturi. Se setează primirea de SMS cu update-uri.
• Pasul 4: Se introduce obligativitatea purtării telefonului mobil la budă.

Acum, când Vasile vrea să facă pişu şi se scapă pe el ajunge la budă, găseşte uşa încuiată şi scrie repede un mesaj: "Fac pe mine! Ieşi mai repede". Lui Guţă îi bipăie mobilul din nadragii din vine, citeşte şi iese mai repede.

Mihai a sugerat că dacă Guţă are diaree să dea reply: "Dree. Mai durează. Sry :(". şi Vasile ştie că trebuie să facă pişu la etaj sau în curte, după gunoi.

Pentru o atmosferă mai bună la locul de muncă se poate face altceva cu conturile: se pun numele tuturor într-o căciulă şi fiecare trage un bilet. Contul său de budă va fi ce scrie pe acel bilet. Imaginaţi-vă distracţia şi chicotele din birou când pe Twitter apare că Maricica are probleme la burtă. Toată lumea ştie că nu Maricica cea reală e cea cu probleme, dar asta nu-i va împiedica pe ceilalţi s-o tachineze în gura mare. Fun!

Acum, dacă aş putea să transform ideea asta într-un mashup web 2.0 cu hărţi şi twitter api, m-aş îmbogăţi. La cât se investeşte în treburile de genul ăsta, găsesc eu un angel investor destul de tâmpit să îmi dea bani.