Sa-ti iei o pereche de blugi e o aventura. Bine, daca iti plac blugii frecati cu caramida, cei largi cu jdemii de buzunare sau cei cu petice, te-ai scos. Mergi frumos in orice magazin de fite importator din Europa (magazinul, nu continentul) si alegi din oferta bogata. Nici magazinele mai cu staif, gen Kenvelo, nu sunt de ajutor.

Se pare ca eu sunt o categorie aparte. Vroiam niste blugi simpli, clasici, negri. Fara brizbrizuri, fara pete de culoare, fara multe buzunare. Si desi vroiam ceva mai de calitate nu vroiam sa dau 3 milioane, asa ca nu am intrat la Levi’s sau la Lacoste, desi vazusem in vitrina ca au. Ah, scria reduceri pana la 70 %, dar am mai crescut si eu si nu mai sunt pacalit asa usor.

Dupa un weekend pierdut prin diverse magazine si o saptamana de umblat cu ultimii pantaloni nerupti (in mod ciudat, mi se rupsesera doua perechi la interval de o zi) eram disperat. Asa ca atunci cand am vazut in pliantul Carrefour primit in posta ca au blugi, ca sunt oferte, ca alea alea, am zis: Gata! Rugaciunile mi-au fost implinite!

Asa ca sambata plecam cu un amic la Carrefour. Ajunsi acolo, ma indrept spre masinaria de ambalat genti si rucsace, manuita dibaci de “Cobra”, cum sunt numiti cei de la paza de catre casiere. Dau rucsacul, la care omu se uita la mine si ma intreaba:
- Ce muzica asculti?
- Poftim?
- Ia zi, ce muzica asculti.
- Aaaa, de ce?
- Asa, ia zi, ce muzica asculti.
Hopa. Oare a citit postul lui Zoso si a aflat ca sunt un cocalar? Oare crede ca sunt un roacher suparat venit sa imprastii distrugere in magazin? Oare e mana in mana cu baba care ma facuse satanist? Oare e o intrebare capcana? Oare ma va lasa sa-i conduc masina cand sunt mare? Oare ma place?
- Ascult multe.
- Hai lasa, zi ce gen asculti mai mult.
Aoleu, e insistent. Nu e bine.
- Rock ascult. E bine? spun eu timid, moment in care un zambet i se lateste pe fata si da din cap cu atitudinea “stiam eu”.
- Si ce gen de rock?
- Doom si black metal arunc eu la nimereala, pentru ca ma grabeam. De ce?
- A, asa. Asta ascult si eu.
Si gata, m-a parasit. Tocmai cand stabilisem o legatura… Bine, legatura stabileam orice as fi zis: hair metal, gothic, grindgore etc. Oricum, e bine. Roacherii au infiltrat Carrefour. In curand lumea va fi a noastra, a pletosilor! Beware!
Singurul motiv pentru care am postat asta este ca sa ma dau mare ca si eu am fucked up club, nu numai Andressa.

In alta ordine de idei, pe strada unde muncesc eu din greu pe balcon, cu Assos-ul si ness-ul se schimba bordura. Cam greu, pentru ca ba urla manele din excavator, ba se sta degeaba, ba se pun niste ziare pe jos si se doarme pe ele, dar se schimba. Intr-o zi opreste unul masina langa bordura. De la distanta, disperati ca cineva le face munca imposibila si vor trebui sa stea iar sa doarma, muncitorii tipa:
- Ia dom’le masina, ca noi lucram si ne blochezi bordura
- Da lucrati la portiunea asta?
- Nu, suntem la vreo 20 de metri. Da ajungem si aici, si ce ne facem cu masina matale?
- Sunati la 2 si vin eu sa iau masina.

Au ajuns si unde era parcata masina. Dupa o zi jumatate. Ar trebui sa-si concedieze project managerul.

Dar am observat o chestie. Muncitorii astia au simtul umorului, datorat, pun ramasag, penetrarii ienternetului in randul populatiei. Ei sau vreun manager de echipa. De ce zic asta? O calatorie de la Eroii Revolutiei pana la Tineretului cu masina va fi edificatoare. Se munceste si acolo romaneste. Dar la inceputul “santierului” troneaza un semn familar internautilor: :(. Pe fond galben chiar. Cu textul: “Un pic de rabdare. Scuze”. Mai mergi nitel si apare, crescendo, :|. “Inca putin”. Pentru ca la final sa apara :) si “Gata, ai scapat”. Frumos, nu am ce zice. Mie mi-au rapit un zambet. Cei doi taximetristi carora le-am aratat fetele zambitoare si triste i-au injurat pe muncitori.

Cred ca nu erau in target.